Mai am un frățior

 

Dormeam în brațele bunicului, când l-am auzit pe Picioruș lătrând ca din gură de șarpe:

-Rikiiiii, Ana a adus acasă o pisicăăăăă!

M-am trezit imediat și am ridicat capul, cu o flacă atârnând descumpănită și ea. Ana intrase în camera și ținea în mână un ghemotoc negru. Pici și Bobi lătrau ca doi nebuni încercând să ajungă la mâinile ei.

Thomas in povesti pentru copii scrise de Riki&Friends

 

-Gata, băieți, e un puișor, gata, spuse Ana și i-l întinse pe pisoi lui Bobi, ușor, să-l miroasă.

-Ce e asta, nenea Pici? întrebă Bobi înfundânu-și nasul în bietul pisoi speriat. Asta nu e o pisică, de ce latri așa?

Bunicul și bunica făcuseră ochii mai și nu spuneau nimic…

-Cum să nu fie o pisică, măi Bobi? Întrebă Pici nervos.

-Păi nu miroase a pisică… răspunse Bobi cel neștiutor.

Picioruș mârâi:

-Bobi, ești un tăntălău! E un pui de pisică amărât și murdar!

Bobi și Thomas în Povești pentru copii scrise de Riki&Friends

-Un puuuui? Întrebă din nou Bobi neîncrezător.

Eu asistam la toată scena, uimit, ca bunica și bunicul.

-Picioruș, nu-l mai certa degeaba pe Bobi. El nu a văzut niciodată un pui de pisică, de unde să știe cum e? I-am spus lui Pici care mârâia tot mai nervos și curios.

În timp de Bobi își afundase botul în blana pisoiului,  puiul începuse să se enerveze.

-Miorlaaaaaaau! Făcu boțul cât mâna Anei și-l lovi pe Bobi cu labele peste nas.

Thomas noul personaj din Povești pentru copii scrise de Riki&Friends

-Auuuuuuuuu! Zgââârie! Urlă Bobi în timp ce toată lumea izbucnise în râs, iar Pici renunțase la ideea de a-l mirosi și el și se trăsese câțiva pași înapoi.

Ana ne povesti că mama pisoiului murise într-un accident de mașină, iar el și cei trei frați ai lui rămăseseră orfani când nu aveau nici ochi măcar. O femeie miloasă se ocupase de ei vreo două săptămâni, găsise stăpân pentru un puișor și acum se dusese cu ceilalți trei la veterinar pentru că îi durea pe toți burtica. Miki, soția veterinarului a decis să adopte o pisică, o altă doamnă a adoptat pe loc un alt puiuț, iar motănașul acesta cât o vrabie rămăsese singur și urma să se întoarcă în cutiuța lui din curtea în care stătuse până atunci cu surorile lui. Afară ploua, iar Anei i se rupea sufletul să îl știe singur, așa că l-a adus acasă la noi. Aceasta era, pe scurt, povestea care bulversase această seară liniștită și călduță, pe care o petreceam moțăind și eu ca o pisică în brațele bunicului.

-Și ce-o să faci acum cu el? O întrebă bunica pe Ana.

-Voi încerca să-i găsesc un stăpân… răspunse ea. Nu pot să mă ocup de trei câini și o pisică. Îi fac fotografii, îl pun pe Facebook și îi găsesc stăpân.

Am răsuflat cu toții liniștiți… eu n-am nimic cu pisicile, dar puii sunt chiar enervați și imprevizibili.

-Sărăcuțul, spunea Bobi căruia îi trecuse nasul. Sărăcuțul, urma să stea în ploaie…

14937178_1300447563319766_3304415545323133057_n

Între noi fie vorba, pisoiul avea niște gheare atât de mici încât nu reușise să-l zgârie, dar îl speriase pe Bobi, care, chiar dacă e mai mare și decât mine și decât Pici, e tot un copil în mintea lui.

-Ei, sărăcuțul, se strâmbă Picioruș. De ce îi plângi atât de milă? Nu fugi tu să latri la pisicile de la subsolul casei din colțul străzii?

-Dar alea sunt rele… se scuză Bobi.

-Nu e adevărat, îl contrazise Picioruș. Tu ești rău și vrei să le muști.

-Dar și tu vrei să le muști, nenea Pici! Se zburli Bobi.

-Pentru că mă agiți tu!

-Aș, ripostă Bobi, dar la pisica vecinilor care umblă pe gardul nostru și ne enervează, cine mă asmute, ha? Nu tu mi-ai spus de când eram mic că trebuie s-o prindem și s-o ciufulim?

Eu știu că niciunuia nu îi plac pisicile și că aleargă după ele prin curte și pe stradă, dar tot tărăboiul acesta era prea mult pentru urechile mele.

-Încetați amândoi, am spus. Amândoi sunteți răutăcioși! Le-am spus și m-am cuibărit în valiza bunicului.

Riki&Friends

Bunica i-a alungat pe Bobi și pe Pici din camera ei să nu-l sperie pe pisoi, iar cei doi au plecat, supărați, ținându-și cozile între picioare. Bunica l-a drăgălit toată seara pe pisoi… i-a dat mâncărică, i-a făcut culcuș… la un moment dat i-a zis Anei:

-Știi ce, dacă nu găsești pe nimeni, îl iau eu la Piatra Neamț să aibă și Riki un frățior.

-Ceeeeeeee? Am sărit eu din pat.

Bobi și Pici ajunseră și ei imediat în camera bunicilor să vadă dacă urechile lor fine au auzit bine.

-Eu nu am nevoie de un frățior, buni, am spus.

-Riki, trebuie să fii bun, mi-a spus Ana. Uite ce mic e….

Picioruș rânjea la mine și-mi spuse:

-Cui nui îi plac acum pisicile, ha?

Riki&Friends

Nu i-am răspuns. Eu sunt bun, dar Ana a adus acasă atâtea animale… Am luat atâția purici de la ei. Au făcut atâtea prostii și m-a certat Ana și pe mine. Au făcut pișu în casă și am fost și eu suspectat pentru o așa treabă…

Văzându-mă trist, Ana m-a luat în brațe, a început să mă mângâie și să-mi spună că eu sunt îngerul ei și că bietul pisoi are nevoie de un adăpost. Nu e nevoie să mai povestesc că pe pisoi în cheamă acum Thomas, nimeni nu i-a mai căutat o casă doar a lui,  doarme cu bunica, ba vine în pat la mine și la bunicul și în loc să mă mângâie pe mine, toată lumea îl mângâie pe pisoi. Noi am plecat la Piatra Neamț, iar Thomas nu a vrut să doarmă în cutia lui pe drum, a mieunat până bunica l-a scos din cutie și s-a ghemuit lângă mine pe bancheta din spate. A avut un purice. Unul singur care m-a preferat pe mine, m-a mușcat de nu știu câte ori până să-l prindă bunica. Eu sunt alergic la purici și acum mă mănâncă rău pielea.

Dar am un nou frățior, nu? Un frățior care acum fuge după coada mea crezând că e un șoarece păros. Vă imaginați ce face cu ea, nu-i așa ?

Riki&Friends

Post scris Riki

Riki este personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, de Ana Maria Florea Harrison, nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competitie literara a industriei românești de carte.

Acesta este un blog scris de trei caini, Riki, Pici, Bobi, un motan – Thomas, și un om – Ana. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *