Familia lui Bobi

 

Post scris de Picioruș

Biță –Bobiță, Bițișor, Puișor, Bițzuca, Bobițel…. și așa mai departe. Ana îi inventase lui Bobi un milion de nume de alint de parcă ar fi fost copilul ei. Bobi nu avea voie în pat, dar ea tot îl lua să-l drăgălească în fiecare seară, după care îl punea în coșul lui. Adică în coșul meu, să fim corecți, dar când a venit vorba de dormit peste noapte, i l-am cedat fericit. Nu m-am bătut să dorm eu acolo. Eu dorm în pat, lângă burta Anei. Mic fiind, Bobi nu se putea urca pe pat, așa că mă lăfăiam fericit în fiecare noapte lângă draga mea Ana.

Într-o zi, a venit bunicul Derek, tatăl lui Tony în vizită la noi. Îi iubesc mult, așa că m-am dus în câteva seri să dorm cu el în pat. Ana era plecată, oricum, într-o călătorie. Și, într-o seară, când să-i spun lui Tony noapte bună, ce îmi văd ochii printre sprâncenele groase? Bobi era pe plapumă, la marginea patului, iar Tony îl trăgea de picioare spre el, printre perne. Am început să mârii instantaneu.

IMG_1580

 

-Tonnnnny! Ce faci???? Bobi nu are voie în pat! Te spun Anei!

-Pici, fii băiat cuminte și nu mai mârâi! Îmi răspunse Tony.

-Ham! Ham! Ham! Lătram eu scos din minți. Nu se poate așa ceva! Bobi nu are voie în paaaaaaaat!

-Picioruș, nu mai lătra la mine! Îl aud scâncind și pe piticanie. Nu sunt eu vinovat!

-Sunt domnul Picioruș, pentru tine, m-ai auzit? Ce faci la pieptul lui Tony?

Tony m-a mângâiat și pe mine pe căpușor și mi-a spus să nu mai fiu rău. Dar eu chiar nu sunt rău. Eu fac ce zice Ana și Bobi nu are voie în pat. Nu sunt deloc rău.

N-am stat să văd prea mult cum Tony îl gâdilă pe Bobi, cum îl trage ușor de codiță și în pupă în bot. ÎL PUPĂ ÎN BOT? De când pupă Tony câinii în bot? Și ăla micu îl linge pe nas. Ptiu, ce grețos!

M-am dus enervat la bunicul Derek în pat și am mârâit toată noaptea. L-am mârâit chiar și pe bunicul când se întorcea în pat. Pur și simplu m-a enervat absolut orice mișcare toată noaptea.

Când Ana a venit acasă, m-am dus repede și i-am spus că Tony a dormit cu Bobi în pat. N-a trebuit să insist prea tare că a văzut și Ana, seara, cum Tony îl trage pe Bobi de picioare și-l pune la pieptul lui.

IMG_1582

-Dar, Tony, parcă Bobi nu avea voie să doarmă în pat, i-a spus ea nedumerită.

-Hmmmmm… da, știu, dar tu erai plecată, Pici dormea cu tata și eu m-am simțit tare singur…

Tare singur? Chiar că mi s-a zbârlit părul pe coadă. El, ditamai omul adult se simțea singur și trebuia să doarmă cu un câine. Haiha de! Pe lângă faptul că explicația era pur și simplu de necrezut, Ana l-a mai și pupat pe Tony direct în bot și l-a drăgălit. Ei i se păruse tare drăgut…

Tot în seara aceea, Ana a făcut un filmuleț pe care vroia să-l pună pe Facebook  ca să-i găsească un stăpân lui Bobi. Puteți vedea filmulețul aici. L-ați văzut? Vedeți cum îl mai laudă și-l iubește? Cică labrador, ogar și teckel… vă spun eu, Bobi este maidanez pur sânge. Destul de urâțel. Nici Riki și cu mine nu avem pedigree, dar noi suntm frumosi.

După filmuleț, așa cum spuneam, Tony l-a tras pe Bobi de picioare la pieptul lui și i-a spus Anei că-i fusese urât să doarmă singur. Ăsta micu stătea pe spate, cu burta aceea grasă în sus și aștepta să fie mângâiat. Eu eram la picioare și mă uitam uluit la tot acest spectacol…

-Pui mic și frumos care ești! Sper să-ți găsesc o familie bună… spuse Ana.

Și, dintr-o dată și de nicăieri, Tony a rostit niște vorbe pe care nu credeam că le voi auzi niciodată:

-Știi, dacă vrei, putem să-l ținem….

Eu n-am putut să scot nici măcar un mârâit. Unul mic măcar… mi se uscaseră gura și gâtul, limba nu se mișca și cred că mi-a căzut în seara aceea jumătate din părul de pe coadă.

-Serioooos? A întrebat Ana la fel de surprinsă, dar surpinderea ei era una fericită.

-Daaaa, a răspuns Tony. Putem să-l ținem. Bobi îmi e foarte drag…

-Dar vom avea doi câini, iar când vine Riki, vor fi trei… spunea Ana, așa, ca să spună și ea ceva, că altfel era foarte fericită.

-Da, știu, a răspuns Tony. Ne vom descurca. Știu că și tu îl iubești. Va fi bine și pentru Picioruș, nu va mai petrece atât de mult singur.

-CEEEEEEEE? Pentru mineeeee? Am reușit eu să urlu până la urmă. Nu mă băgați pe mine în chestia asta! Eu nu am cerut nimic de la nimeni. Nu mă plictisesc, îmi place să stau singur, dorm toată ziua, mă plimb în parc, latru, iar seara dorm la burta Anei. Unde sunt eu acum? Îmi puteți spune? Mă vede cineva? Picioruș vă miroase picioarele, iar Bobi este la pieptul Anei. Cum poate fi asta bun pentru mine? Bobi, dă-te jos de acolo! Tu nu ai voie în pat!

10885311_10153453761178012_5892092480559163044_n

Ana continua să-l pupe în bot și pe burtică și l-a întrebat pe Tony:

-Și acum ce facem? Îl lăsăm și pe el în pat? Parcă am spus că nu are voie… Bobi va fi câine mare, nu e la fel de ușor ca Pici care are 5 kilograme.

Tony s-a gândit și a mai spus o prostie… eu cred că de când a venit Bobi, Tony a pățit ceva rău la cap.

-Îl vom da jos din pat când va crește, a spus el.

-Vezi să nu! Am exclamat Ana și cu mine în același timp. Cu siguranță lui Bobi îi va plăcea la nebunie să fie dat jos din pat în câteva lui, a adăugat Ana.

-Bobi, pleacă de acolo, am mârâit eu! Locul tău e în coș!

Bobi s-a uitat la mine cu ochii lui mari și nevinovați.  Vroia să mă impresioneze, dar ți-ai găsit. Pe mine nu mă impresionează nimeni. Nici măcar Ana.

-Dar, Pici, a spus piticania.

-Domnule Pici, pentru tine! M-am răstit eu.

-Domnule Pici, de ce nu te bucuri pentru mine? M-a întrebat el. Chiar tu ai spus că familie mai bună decât a Anei și a lui Tony nu există… Eu mă bucur că voi rămâne aici, chiar dacă tu nu mă iubești… E mai bine aici decât pe stradă de unde m-a luat Ana. Acolo îmi era mereu foame, iar când ploua, dormeam sub o cutie de carton care se rupea pe mine. Îmi era frig și frică de oamenii care mă goneau mereu…

IMG_1589

M-am întors cu spatele pentru că mi-au venit lacrimi în ochi. Nu! Nu mă înțelegeți greșit! Nu îmi venea să plâng din cauza lui Bobi, ci pentru că mi-am amintit cum m-a găsit Ana pe mine… slab, rupt de foame și înfricoșat de oamenii care mă alungau, de ceilalți câini care mă mușcau pentru o coajă de pâine. Ana m-a dus acasă, mi-a dat să mănânc, m-a spălat și m-a uscat în prosop. După aceea, eu m-am urcat repede în pat, sub plapumă și m-am ghemuit lângă genunchii ei. E drept că patul Anei este cel mai bun loc din lume pentru un cățel. Nu i-am mai spus nimic lui Biță-Bobiță, Bițișor, Bițucă și Bobițel sau cum i-o mai spune Ana. Putea să doarmă acolo în seara aceea. Dar în seara următoare plănuiam să am găsesc o soluție să-l scot din pat. Doar nu vroia Ana să crească un câine răsfățat?

5D3_0534

Post scris de Pici

Picioruș, cațelul tupeist, este prietenul lui Riki,  personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, de Ana Maria Florea Harrison. Cartea a fost nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competitie literara a industriei românești de carte.

Acesta este un blog scris de trei câini, Riki, Pici, Bobi, un motan – Thomas, și un om – Ana. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *