Cățelul din catifea

 

Post scris de Pici

Eu, unul, m-am săturat. Bobi în sus, Bobi în jos… “Puiul meu, dulcele meu, cățelul meu din catifea. Uite, Baby, cât e de frumos! ” “Bravo Bobi !” “Bine, Bobi !” “Ce draguuț ! Bobi ridică piciorul, s-a făcut băiat mare!”

Și tot așa. Numai asta îmi aud urechile toată ziua. Cât de dulce e, cât de frumoasă îi e blana, cum strălucește, cum a crescut. Și e mare. Are 8 kilograme. Eu am 5 și jumătate, am mai slăbit 200 de grame pentru că am fost bolnav și mă refac acum. Și Bobi, care e aproape dublu, sare în același timp cu mine pe genunchii Anei să îl mângâie.

IMG_1997
„Puiul din catifea…”

Și mă dărâmă… Dacă Ana are ceva bun pentru noi, el primește primul pentru că e hapsân. Are dinții aia mari, de rechin – veterinarul l-a poreclit rechinul de recif, și înșfacă tot cu ei. Iar eu îl mârâi și-l cert mereu. Chiar îl mai și mușc… nu tare, îl crănțăn cât să priceapă că mă enervează. Numai Ana crede că îi mușc prea tare puiul. Ok, poate i-am lăsat și ceva urme de dinți, dar pur și simplu mă scoate din sărite.

Afară se ține numai după coada mea că e fricos. Face pipi ca fetițele, merge cu lăbuțele prin pișu și, după aceea sare pe mine cu labele lui mari,  de miros mereu ca un câine nespălat. Păi cum să mă mângâie Ana ? Se ascunde după picioarele Anei de frica tuturor câinilor prin parc… până și puii îl sperie și trebuie să îl apăr eu, iar eu am doar 5 kilograme și jumătate. Trebuie, din cauza lui, să mă iau la harță cu toți câinii. Nu neg că uneori mă iau la harță cu toată lumea că așa vreau eu, dar asta e treaba mea.

IMG_1540
În parc după coada mea

Și când eu am chef să mă joc, el nu vrea. Sau, și mai rău, dacă e și Riki pe aici, se joacă numai cu Riki. Latru la ei de mă doare gâtul, nici nu mă bagă în seamă. Ana zice că e normal să nu se joace cu mine că eu sunt arțăgos, dar dacă mă enervează ? Tot eu sunt vinovat. Da, mârâi mereu și pe toată lumea pe teritoriul meu care se întinde de pe Știrbei Vodă până după Cișmigiu. Chiar și pe Ana când mă trezește din somn să mă pupe. Mărturisesc că îmi vine și să o mușc, dar să vedeți ce scandal face Ana dacă o trezeste Tony din somn. Sunt sigura ca într-o bună zi, o să-l și muște. Dar eu nu am voie, nu ?

Nu numai Ana îl apără, ci și Riki. Zici că e puiul lui. Îmi spune mereu să-l las în pace că e mic, dar Bobi mi se urcă mereu fix în cap. Plus că dacă e dezastru în casă, Ana mă ceartă și pe mine. Că și eu am făcut…

O încasez nivenovat...
O încasez nevinovat…

Bobi roade tot ce prinde. Am ros și eu, mai ales pantofi ai Anei, dar nu de tot. I-a putut repara. Bobi nu lasă decât fâșii de material. Și mizerie…

Zilele trecute a vrut să fure jucăriile pe care Ana le dă cadou clienților care cumpără hăinuțe. A deschis sertarul în care le-a pus Ana, cu botul lui de rechin de recif și le-a scos pe toate. Dar pe absolut toate. Și nu s-a mulțumit să chițăie jucăriile alea, a luat toate cărțile de vizită ale Anei, toate etichetele pentru hăinute… câteva mii. Etichetele sunt pe mărimi. Le-a molfăit și amestecat pe toate. Ana era să leșine când le-a văzut… nu m-a certat pe mine, știe că eu nu pot deschide sertarul acela cu botul.

IMG_1993
Dezastrul…
Sertarul deschis cu botul de rechin...
Sertarul deschis cu botul de rechin…

Pentru că Ana avea multă treabă, le-a strâns bietul Tony… i-a luat vreo patru ore să le pună în ordine. Și, drept mulțumire, ce a făcut cățelul din catifea ? A ros încălțările sport ale lui Tony. Le-a urcat pe pat si le-a ros!

IMG_2015
Pantoful…
IMG_2017
Bietul Tony

Credeți că Ana îl pedepsește vreodată ? Nuuuuuu… îl ceartă, doar, că e mic. Nici pe mine nu mă pedepsește, dar eu nu fac prostii. Eu sunt cuminte. Mi-am mai marcat teritoriul în trecut prin casă, dar asta pentru că aveam o dispută cu Riki.

Și unde credeți că e acum cățelul din catifea ? Se pupa cu Ana!!!!! Unde sunt eu? Pe fotoliu în sufragerie ! Pentru că, nu-i așa, Riki e cățelul din mătase, Bobi din catifea, iar eu din sârmă. Auzi, domnule, din sârmă…

Pedeapsa...
Pedeapsa…
Și câinele din sârmă...
Și câinele din sârmă…

 

 

Post scris de Pici

Picioruș, cațelul tupeist, este prietenul lui Riki,  personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, de Ana Maria Florea Harrison. Cartea a fost nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competitie literara a industriei românești de carte.

Acesta este un blog scris de trei câini, Riki, Pici, Bobi, un motan – Thomas, și un om – Ana. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *