Cotoiul adolescent – Partea a 2-a

Bunica tocmai primise un SMS. Era aproape miezul nopții… a doua noapte de când Thomas lipsea, iar noi abia mai puesem geană pe geană. Citiți în celelalte povești pentru copii de pe blog cum a dispărut Thomas.

-Cine e, buni? Am întrebat eu nerebdător. Spune-mi și mie!

Bunica își pusese ochelarii, și, pe jumătate adormită citea textul mesajului.

-E despre THOMAS! a strigat ea. O doamnă spune că a fost văzut în spatele magazinului din cartier, câteva blocuri mai încolo de noi.

 

Thomas pierdut

-Hai să mergem! Am strigat eu sărind din pat.

-Nu putem merge acum, Riki, contină bunica. Doamna spune că Thomas se ascunde la subsolul unui bloc. E beznă și nu-l vom găsi acum. Mergem mâine dimineață, pe lumină…

-Offff… am spus eu nemulțumit. Nătângul! Dacă i se întâmplă ceva? Dacă îl bat alți motani? Offfff!

Bunica avea dreptate. Nu puteam merge pe întuneric la subsolul închis al unui bloc. Iar am dormit ca pe ghimpi, și, cum s-a făcut lumină, ne-am dus cu toții, bunica, bunicul și cu mine să-l căutam. Eu l-am zărit primul, era în iarbă, lângă un bloc și am strigat la el:

-Thooooommmaaas!

Înainte ca Thomas să poată veni la mine, de sub niște mașini au apărut vreo 5 cotoi mari și fioroși, mieunând nervoși. M-am speriat și eu, darămite Thomas, care a zbughit-o printr-un geam spart, la subsolul unui bloc, de frica lor. Bunica și bunicul l-au mai strigat o vreme, dar motănelul nostru era prea speriat să iasă. Ne-am întors cu toții acasă și am început să ne gândim la un plan să-l scoatem pe Thomas de la subsol. Nimeni nu avea cheiea de acolo și nu aveam voie să spargem ușa… Deodată a sunat Ana la telefon, și, după câteva vorbe schimbate cu ea, am văzut-o pe bunica ieșind val vârtej din casă, numai în halat și papuci.

-Unde te duci, buni? Am strigat eu, sărind de pe canapea, dar ea a închis repede ușa și eu n-am reușit să ies.

Bunica s-a întors în doar câteva minute, înghețată, cu papucii uzi, dar ținându-l pe Thomas în brațe. Era foarte refricită și abia respira de emoție. Thomas a sărit din brațele ei și s-a dus direct la mâncare. Era lihnit de foame sărăcuțul.

Riki il cearta pe Thomas

-Unde ai fost, obraznicule? l-am întrebat eu pe jumătate supărat și pe jumătate fericit. Nimeni nu a dormit două nopți de grija ta! L-am dojenit.

Thomas înfuleca bobițe din gamela mea. Nu-i păsa că sunt bobițe de cățel…

-Lasă-mă, Riki, nici nu știi ce frică mi-a fost! A răspuns el când după ce a luat câteva guri bune de boabe. Am plecat să mă plimb puțin prin jurul blocului… erau prin preajmă niște pisicuțe așa frumușele. M-am luat după ele și, dintr-o dată, nu am mai simțit nici un miros familiar. Nici pe bunica și bunicul, nici pe tine! Mi-a fost foarte foame… am găsit câteva resturi de mâncare pe jos, dar au venit mulți motani mai mari decât mine și m-au alungat… Am încercat să mă întorc, chiar am încercat, dar nu mai simțeam mirosul tău. Am întrebat toți oamenii dacă v-au văzut, dar nimeni nu m-a înțeles… până adineauri când un băiat m-a strigat pe nume. Mi-a spus că Ana a pus pe internet un anunț cum că eu m-am pierdut, iar el m-a recunoscut în fotografia aceea… M-am bucurat atât de mult! El i-a telefonat Anei care i-a telefonat imediat bunicii și iată că bunica m-a recuperat.

Thomas ii povesteste lui Riki

L-am ascultat cu emoție pe bietul pisoiaș care se pierduse atât de aproape de casă. Ce speriat a fost! Eu nu m-am pierdut niciodată, nici măcar câteva ore, dar eu sunt băiat cuminte și nu fug de acasă după pisicuțe. L-am lăsat să înfulece mâncarea bună de pisici pe care i-a pus-o bunica în gamelă, fără să încerc să-i iau vreo bucățică așa cum mai fac uneori. După ce și-a potolit foamea, Thomas a adormit lângă mine pe pat. A dormit câteva ore, dar a avut un coșmar și s-a trezit brusc.

-Ești acasă, Thomas, i-am spus eu! Stai liniștit!

-Off, da, ce m-am speriat! Promit să nu mai fug niciodată de acasă! A spus motanul și a adormit înapoi.

 

Ei bine, ca să se asigure că motanul nu mai fuge după pisicuțe, bunica l-a dus la veterinar și l-a scăpat de fasolele atomice, așa cum a scăpat acum ceva vreme și Picioruș. O vreme, Miță-Thomiță n-a mai pleacat departe de casă, dar când am mers cu bunicii în vizită la Ana, ce credeți că a făcut cotoiul? Vedeți în filmulețul de mai jos…

 

Riki este personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, de Ana Maria Florea Harrison, nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competitie literara a industriei românești de carte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *