Cotoiul adolescent-Partea 1

Povesti-pentru-copii-Riki-friends-Thomas-Pierdut2-300x214

-Thomaaaaa! Thomaaaaas! Am auzit-o pe bunica strigând în timp ce bunicul deschisese ușa de la intrare și aducea bagajele în casă. Abia ajunsesem, după o călătorie de 6 ore, de la București la Piatra Neamț. Bunicul parcase mașina, iar bunica ne băgase în casă pe mine și pe Thomas. Motanul a profitat că bunicul a deschis din nou ușa, și a tulit-o printre pricioarele lui direct în stradă. Noi stăm la Piatra Neamt la parterul unui bloc și putem ieși din casă direct afară.

-Thomaaaas! Am strigat și am tâșnit și eu  printre picioarele bunicului, aproape doborându-l.

 

Povesti pentru copii cu Thomas din Riki&Friends

Thomas e un puiandru, abia are 5 luni și nu are voie afară singur. Trebuie să iasă și să se întoarcă numai cu mine pentru că nu cunoaște cartierul. Fugeam acum toți trei după el, dar motanul rapid ca o panteră a zbughit-o sub balconul blocului, acolo unde stau trei pisici, doi motănei cam de vârsta lui și mama lor, o pisică frumoasă, tigrată. Bunicul le-a amenajat acolo o căsuță pentru că, atunci când a venit pe la blocul nostru căutând un loc să nască, mama lor era destul de sălbatică și nu a vrut să intre în casă. Sub balcon au petrecut motăneii iarna, îngrijiți de mama lor… nu ca mine și ca Thomas, sub plapumă lângă bunica și bunicul.

-Thomaaaas! Ieși de acolo, hai la mama! A strigat bunica la el.

Aș! Thomas s-a pus pe joacă și strigătele noastre treceau departe de urechile lui… până noaptea târziu ne-am străduit să-l scoatem de acolo și să-l aducem în casă, dar accesul este foarte dificil și nu am reușit, așa că ne-am întors stresați și fără cotoi…

-Lasă, Riki, nu fi trist, mergem mâine din nou pe lumină și nu ne lăsăm până nu-l băgăm în casă, mi-a spus bunicul.

Bunica nu a închis un ochi toată noaptea… și nici eu, să fiu sincer… fiecare zgomot mă făcea să tresar.

Povesti pentru copii scrise de Riki&Friends

Bunica spunea că aude mieunâd, deși nu mieuna nimeni. O pală de vânt și amândoi credeam că e Thomas care sare pe ușă să deschidem. Dar nu era el. Cum s-a făcut lumină din nou am ieșit toți trei afară să-l scoatem pe Thomas de sub balcon.

DAR, SURPRIZĂ: MOTANUL DISPĂRUSE!

Am crezut că bunica va leșina. Se ținea cu o mână de cap și una de frunte, văitându-se:

-Aoleu, unde s-a dus el acum? Cum o să-l găsim? Of, doamne, s-a pierdut motanul!

Aproape plângea sărăcuța. Pe Thomas l-a crescut bunica de când era mai mic decât palma Anei și Ana are mâini mici. Era ca o muscă ploată când l-a adus Ana acasă… Și mereu a dormit cu bunica, la ceafa ei. Puteți citi aici povestea lui. Bunicul și cu mine ne străduiam s-o îmbărbătăm.

-Buni, stai liniștită, îl vom găsi. Sigur se plimbă cu alte pisici în apropiere. Merg eu cu nasul meu fin, știi că mi se spune trufa pentru că am un nas fin ca trufele negre. Și-l vom găsi, buni! Am încercat eu s-o încurajez.

-Of! Of! Of! Se văita ea.

Am plecat cu toții în căutarea motanului strigându-i numele printre blocuri, parcări și mașini. Am mirosit toate tufișurile.

Povesti pentru copii scrise de Riki din Riki&Friends

-Dacă l-a călcat o mașină? Se întreba bunica. Dacă l-a înhățat vreun câine? Of! Of! Of! De ce nu l-am pus eu în ham când am ajuns acasă?

Thomas are un ham albastru, precum cățeii, și, atunci când mergem cu mașina sau la veterinar, el poartă hamul. Bunicul, săracul nu spunea nimic. Se simțea atât de vinovat de dispariția motanului, încât nu îndrăznea să deschidă gura. Adevărul este că nimeni nu avea de ce să se simtă vinovat. Thomas avea aproape 5 luni și era mare cât un motan adult. Pisicile, ca și cățeii, cresc mai repede decât copiii, puii de om, și, la doar câteva luni, sunt considerate adolescente. Aveți un frățior sau surioară mai mare, de vreo 13, 14 ani? Vedeți ce repede se schimbă și nu mai par copilași? Așa și Thomas… unde mai pui că de la câteva luni doar, motanul nostru umbla după fete? Ne-a spus asta veterinarul de la București… și tot el ne-a sfătuit să îl scăpăm de fasolele atomice așa cum am făcut și cu Picioruș. Adică să îl scăpăm de ouțe ca să nu fugă după pisicuțe. Ei bine, noi toți am crezut că Thomas e prea mic și nu i-a venit încă vremea să piardă fasolele atomice. Și uite că acum fugise de acasă, cotoiul. Avusese dreptate veterinarul.

L-am căutat ore întregi cu nasul meu fin, dar nimic. Ori eu nu mai am miros că am îmbătrânit, ori nu știu ce s-a întâmplat, că eu nu l-am simțit pe nicăieri. Mergeam pe stradă supărat, cu coada între picioare și începeam să-mi pierd și eu speranța. Atunci bunica i-a spus Anei că nu reușim să-l găsim… Și Ana a venit cu o idee: să punem un anunț pe Facebook și să rugăm pe toată lumea din Piatra Neamț să distribuie fotografia lui Thomas.

Povesti pentru copii cu Thomas de la Riki&Friends

Poate cineva îl văzuse, poate aveam o șansă.  Zis și făcut, la ora trei după amiază Ana a pus anunțul și a început așteptarea… Până seara nimic. Până noaptea nimic… dar, dintr-o dată, pe la miezul nopții, am auzit sunetul de SMS la telefonul bunicii.

-Buni, cine este, am strigat eu?

Era oare vreo veste despre Thomas? Vă spun urmarea în postul viitor.

 

Riki din Riki&friends povesteste despre Thomas in povesti penytru copii

Post scris de Riki

Riki este personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, de Ana Maria Florea Harrison, nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competitie literara a industriei românești de carte.

 

Acesta este un blog scris de trei caini, Riki, Pici, Bobi, un motan – Thomas, și un om – Ana. 

One comment on “Cotoiul adolescent-Partea 1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *