Cum să-l tratezi pe mofturosul de Picioruș

Recompense Pooch Mutti

Riki&Friends sunt o familie de oameni, căței și un motan care se iubesc foarte tare unul pe celălalt, chiar dacă uneori se mai tachinează. Împreuna scriu acest blog pentru a distra copiii, părinții și pe toți cei ce iubesc animăluțele.

 

Ana se  fâțâia pe lângă noi cu o cutie în mână. Mă uitam așa, cu coada ochiului la ea, nu de alta, da-mi era un sooooomn… Zicea ceva de niște recompense noi pe care le avea de nu știu unde.

-Recompense? Întrebă Bobi foarte curios cu nasul pe cutia ei.

-Da, Bobiță, răspunse Ana. Se numesc Pooch&Mutt. Mi le-au dat cei de la site-ul pentruanimale.ro să le încercați voi și să spuneți dacă vă plac.

Recompense Pooch Mutti
  Bobi, Maggie și Atilla

-Eu prima! Eu prima! Strigă Maggie subțire și enervant, așa cum numai un pui de cinci luni poate să fie și dădu buzna peste cutia Anei.

-Ușooor, Maggie! îi spuse Ana. Stai s-o deschid și vei gusta numaidecât. Au puțină răbdare, fetița mea!

„Fetița mea…” mă enervează la culme. Între noi fie vorba, Ana i-a găsit deja stăpân, urmează să plece la Bârlad la o prietenă de-a ei, iar eu abia aștep să mă văd scăpat de mofturi de prințesa. Poate să-l dea și pe Bobi, eu unul nu mă supăr. Ana și Tony au crezut că mă plictisesc când au decis să-l adopte, având în vedere că Riki stă mai mult cu bunicul și Thomas la Piatra Neamț, dar vă spun drept că mie-mi place singur. Dar ce să-i faci dacă Tony, soțul Anei, l-a îndrăgit pe Bobi? A rămas aici și acum dau amândoi vina pe mine că mă plictiseam…

-Ia zi, mă, Bobi, miros bine? Am întrebat de pe fotoliu. Abia am reușit să mă așez pe perna asta și nu prea am chef să mă dau jos.

-Păi nu miros a nimic deocamdată, spuse Atilla, prietenul lui Bobi. Ana deschide acum cutia.

Atilla e câinele unui prieten al lui Tony care mai vine din cand în când la noi… spre disperarea mea pentru că atunci când aleargă, mă calcă-n picioare. Latru la el până răgușesc, dar degeaba.

Ana deschise cutia și luă câteva recompense în palmă. Rău nu miroseau, dar n-aveam chef să mă dau jos de pe fotoliu.

Picioruș
Picioruș

 

-Ana, îmi aduci și mie câteva? am strigat la ea.

-Vino tu aici, Picioruș, mi-a spus ea. Uite ce bune sunt, lui Maggie îi plac foarte tare. Hai, vino și gustă, iar  după ce păpați va trebui să scrieți pe blog cum vi se par.

-Ce să facem? Am întrebat revoltat. Păi de ce să scriem noi? Să scrie Maggie dacă îi plac așa de tare.

Bobi și Atilla luaseră și ei recompense din mâna Anei, le molfăiseră și mai cereau.

-Pici, dar Maggie nu știe să scrie, spuse Bobi făcând ochii mari. Nu este decât un pui. Yammy, să știi că sunt foarte bune, ar trebui să guști una, a adăugat el.

 

-Nu gust nimic, am răspuns eu și m-am întors cu spatele, dar vă zic drept că eram tare curios să molfăi șe eu o recompensă. Nu gust nimic și nici nu mă dau jos de aici, am continuat. Ana n-are decât să-mi dea o pulpă de pui și gata. Nu-mi trebuie mie recompense!

-Haide, Pici, nu fi așa de morocănos, spuse Ana. Uite ce scrie aici: Pooch&Mutt sunt făcute din cărniță de curcan, cartof dulce, orez, ovăz, mazăre… supă de pui. Unde mai pui că au un ambalaj din carton, adică nu poluează mediul înconjurător.

„Hmmm…. curcan, supă de pui… Hmmm, sună bine…” mă gândeam eu salivând.

-Și ce dacă? am răspuns. Pare o rețetă pentru fete. Să le mănânce pe toate Maggie și să scrie despre ele dacă are chef. Și despre ambalajul din carton. Eu nu le mănânc, mie să-mi dai o pulpă de pui friptă, auzi?

Dar cumva, în timp ce ziceam eu toate astea, picioarele au sărit de pe fotoliu și m-am trezit cu botul în palma Anei, apucând recompensele. Am molfăit câteva și am mai cerut. Ana râdea.

-Gata, Pici? Te-am convins? Întrebă ea.

-Mmmmm… am răspuns eu serios. Mănânc doar ca să fiu politicios. Cine spuneai că ți le-a dat?

-Prietenii mei de la pentruanimale.ro. Au acolo o mulțime de bunătăți, răspune Ana care înțelege întotdeauna ce vorbim noi.

-Chiar așaaaaa? Întrebă Bobi cu aerul ăla nătâng care îl caracterizează. Au și oase?

Recompense Pooch Mutti

-Au! Spunse Ana.

-Au și batoane moi? Continuă Bobi.

-Au și batoane moi.

-Și recompense mici sub formă de pulpe de pui? Spuse Bobi și ochii îi erau din ce în ce mai mari.

-Și din acelea.

-Și biscuiți cu cremă de carne? Am întrebat și eu, intrând curios în jocul lui Bobi.

-Și cu cremă de carne! Răspunse Ana.

-Și salam de pui? Am continuat.

-Și salam de pui!  Dar, Picioruș, dacă ești mofturos și răutăcios cu frații tăi, nu capeți nimic, spuse Ana.

Am mârâit revoltat. Cum adică? Ei sunt enervanți și tot eu sunt de vină?

-Da, da, Pici, tu ești răutăcios și mârâi din orice, a continuat Bobi. Și îmi ceri în continuare să îți spun Nenea Pici, deși eu nu mai vreau. Pe Maggie o mârâi doar dacă se mișcă prin casă… Pe mine mă pui să te spăl la bot și mă mârâi și atunci!

Ei bine, e adevărat. Da, mârâi, iar în cartier mi se spune Scandal, dar am motive întemeiate. Pur și simplu Maggie mă enervează, iar Bobi nu mă spală pe la bot și pe la ochi destul de bine. Poate mai exagerez uneori, dar nu des. Dar în clipa de față nu vroiam ca Ana să fie supărată pe mine, că mă interesau bunătățile alea de care vorbea, așa că mi-am călcat pe inimă și am spus:

Picioruș

-Bobi, ești un pârâcios! Dar uite că eu sunt bun și nu te mârâi acum deși ai merita. Și ca Ana să vadă că eu sunt cel mai bun și drăguț cățel, voi scrie chiar eu despre recompensele Pooch&Mutt. Ia mai dă-mi câteva, Ana, că parcă nu le-am gustat destul. Așa… mmmm…. hai, mai dă-mi!

-Dar Pici, pot să scriu eu despre ele, se băgă Bobi în treabă molfăind  recompense.

-Pot și eu să scriu dacă mă învață Ana, sări și Maggie cu glasul ei pițigăiat.

-Ce-ați spus? M-am răstit eu la ei. Șezi cuminte, Bobi, că tu scrii cu greșeli de ortografie. Iar tu, Maggie mai ai până să înveți să scrii și să poți povesti ceva. Lasă că știu eu ce am de zis! Ana, mai dă-mi câteva că încă nu m-am lămurit, am cerut eu cu gura plină.

-Pici, îți atrag atenția că toată lumea a apreciat ultimele mele povești despre puiuții găsiți de Ana. Iar ești răutăcios! Se smiorcăi Bobi.

-Aș, eu nu zic decât adevărul.

Maggie și Bobi
Maggie și Bobi

Ana începu să râdă și-mi spuse:

-Gata, Picioruș, ai mâncat destule! Sunt recompense, nu trebuie să mănânci toată punga! Și acum la scris, povestește cum sunt dacă ești ala de talentat, să afle și alți căței despre ele. Picioruuuuuuș! Am spus nu! Ridică ea vocea. Ajunge! Nici copiii nu au voie să mănânce o ciocolată întreagă deodată. Oprește-te!

Ciocolată? A spus cineva ciocolată?

 

 

 

Post scris de Pici

Picioruș, cațelul răutăcios, este prietenul lui Riki,  personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, de Ana Maria Florea Harrison. Cartea a fost nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competitie literara a industriei românești de carte.

Alături de Picioruș, pe acest blog scriu Ana, Riki, Bobi și Motanul Thomas.

CUMPARA AICI Aventurile lui Riki direct de la autoare.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *