De ce fac oamenii rău animalelor?

 

Post scris de Riki

-Bobiță, de ce fac oamenii rău animalelor? L-am întrebat într-o zi pe micuțul Bobi.

-Aaaaa, eu cred că nu le-a explicat nimeni când erau mici că nu au voie să muște, a răspuns Bobi.

-Dar tu de ce muști ? l-am întrebat.

Piticul a făcut ochii mari si mirați.

-Dar eu nu mușc, a răspuns el.

-Și atunci cu vecinul ce ai ?

-Mmmmm…. Vecinul de la parterul casei noastre ??? El e răăăăău, a răspuns Bobi.

-Și, dacă e rău, Ana îți dă voie să-l muști ?

Bobi a început să reflecteze cu mintea lui de copil.

Riki and friends, Riki&Friends

-Păi nu… nu l-am mușcat, doar l-am apucat de pantalon de două ori. Nu mi-am înfipt colții în el.

-Și ai voie să faci asta ? am insistat.

-Nu, nu am voie… Am voie doar dacă mă atacă, dar el nu mi-a făcut nimic. Nu imi place de el pentru că e rău…

-Deci Ana ți-a spus că nu ai voie să arăți dinții aia mari, dar tu o faci cu vecinul, am inisistat.

Piticul n-a mai spus nimic. Picioruș s-a băgat și el în vorbă.

-Mie, unul îmi place să mușc, dar nu mușc, spuse el.

-Ba cam muști, unchiule Picioruș, ne muști pe noi doi, de aceea nu ne jucăm cu tine, a replicat micuțul.

Pici s-a uitat urat la Bobi…

Riki and friends, Riki&Friends

-Bine, bine, te mușc pe tine, i-a spus el, dar nu mușc oameni. Deși mulți ar merita mușcați… Cei care m-au părăsit pe mine ar merita mușcați și părăsiți, iarna, într-o parcare să vadă și ei cum e. O parcare plină cu oameni flămânzi. Și cei care i-au părăsit pe Bobi și pe mama lui ar merita mușcați. Rău de tot… a adăugat Pici.

Bobi s-a uitat mirat la el.

-Pe mine nu m-a părăsit nimeni, ce spui acolo ? Ana e mama mea și nu m-a părăsit niciodată.

I-am făcut semn lui Pici să nu mai spună nimic. Bobi era foarte mic când a fost părăsit într-un sat de lângă București și nu își amintește nimic din viața lui de pe stradă. Mai bine nici să nu-și amintească. Când l-a adus la Ana, era anemic, flămând și plin de purici. Și foarte speriat. Nu știm ce a pățit pe stradă dar piticul e încă foarte speriat. Picioruș, în schimb, își amintește nopțile petrecute în frig, foamea, câinii mari care l-au alergat și de care el a trebuit să se ascundă… adăpostul prin care a trecut, frigul de acolo, boala. Pici a fost gata să moară când Ana a decis să-l ia din adăpost. Când l-a adus acasă, era atât de speriat, încât nu a scos un sunet timp de două săptămâni.

Riki and friends, Riki&Friends
Pici, în prima zi după ce l-a găsit Ana

 

Abandonul este un act crud. Sunt acte și mai crude pe care oamenii le fac asupra animalelor. Cum nu vreau să sperii copiii, nu le voi aminti aici. Dar pentru toți frații noștri care suferă, Ana, Tony, Bunicul Derek, Bobi, Pici și cu mine, am fost la un protest organizat de mai multe organizații de apărare a drepturilor animaelelor, une l-am întâlnit și pe Tata Kola de la Asociația Kola Kariola pe care noi îl iubim foarte mult. Protestul a fost organizat pentru a cere ca legea să îi pedepsească pe cei care fac rău animalelor.

Vă rog, nu mai lăsați oamenii răi să ne chinuie ! Și noi simțim bucurie, durere, tristețe… iar frații mei abandonați și chinuiți de oameni știu, deocamdată, numai ce înseamnă durerea… Sustineți cauza noastră, a celor care trăim doar pentru a vă iubi. Nici unul dintre noi nu vrea să devină animal sălbatic care să atace oamenii pentru a se hrăni, pe stradă. Toți preferăm să dormim la picioarele voastre și să vă lingem dimineața pe botic să vă trezim.

Riki and friends, Riki&Friends

Post scris Riki

Riki este personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, de Ana Maria Florea Harrison, nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competitie literara a industriei românești de carte.

Acesta este un blog scris de trei caini, Riki, Pici, Bobi, un motan – Thomas, și un om – Ana. 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *