Grupul Editorial Art mi-a plagiat cartea într-un manual auxiliar de clasa a IV-a -UPDATE

Manuale Auxiliare
Ana Maria Florea Harrison
Ana Maria Florea Harrison

 

 

UPDATE: Viața unui scriitor în România nu este lipsită de peripeții. Eu însămi am trecut prin destule, ultima fiind includerea unui text din cartea mea într-un manual auxiliar. Am fost extrem de suparata cand am aflat, nu-mi dădusem acordul. Au urmat o serie de discuții, înțelegeri și neînțelegeri care în cele din urma s-au finalizat civilizat și mă bucur că s-a întâmplat așa. A fost o neînțelegere generată de lipsa de comunicare, însă situația a fost rezolvată pe cale amiabilă. Vă mulțumesc tuturor celor care m-ați încurajat, tuturor celor care îl iubiți pe Riki. Nu, nu e vorba de o căruță de bani care să ne fi închis gura și mie și lui Riki :-)) Este vorba de un șir de întâmplări, manageriate cu mai multă sau mai puțină inspirație. Lucrurile s-au rezolvat, drepturile de autor au fost respectate. 

 

 

 

Textul original al articolului

Grupul Editorial Art mi-a furat/plagiat texte din cartea Aventurile lui Riki, a schimbat ilustrația originală a cărții și, când mi-am cerut drepturile, mi-a spus că ar trebui să fiu ONORATĂ că m-au inclus în manualul auxiliar pentru clasa a IV-a, În țara textelor frumoase pe care eu l-am redenumit În țara textelor furate.

Grupul are o cifră de afaceri de peste 8 milioane de euro și un profit de 1,2 milioane de euro, dar spune că nu a plătit nici unul din autorii prezenți în manual și că toți s-au mulțumit doar cu onoarea. Poate oroarea.

Scrisoare deschisă pentru Ministrul Educației, Domnul Liviu Pop

17 august 2017, București
Domnule Ministru,

Citeam recent că manualele auxiliare nu vor mai putea fi folosite până când nu sunt omologate de Ministerul Educației și că editorii, prin vocea Dlui. Polixeniu Anghel de la Uniunea Editorilor din România, se plang că vor pierde bani pentru că au depozitele pline cu astfel de manuale.

Este o idee bună să analizați aceste manuale, nu de alta, dar cel puțin una dintre editurile care produc manuale auxiliare folosește furtul și plagiatul ca metodă de producție a materialului didactic pentru copii. Vorbesc aici despre Grupul Editorial Art ale cărui tactici mi-au devenit cunoscute deoarece am devenit eu însămi victima furtului și a plagiatului practicat de acest grup cu peste 8 milioane de euro cifra de afaceri și 1,2 milioane de euro profit anul trecut. Mi-au furat texte, mi-au plagiat ilustrația și au pus toate acestea într-un manual auxiliar pentru clasa a IV-a de Limba și Literatura română, semnat de Sofia Dobra – În țara textelor frumoase.

Scriu de când am învățat să țin stiloul în mână. Nu iubesc nici o altă activitate pe lumea aceasta așa cum iubesc scrisul și cărțile. Acum aproape 3 ani am plecat dintr-o mare companie, unde aveam un salariu foarte bun, să mă ocup de scris și cărți pe cont propriu, după ce am făcut cunoștință cu umilința pe care o trăiesc scriitorii care publică în România.

În 2013, am publicat la Curtea Veche Publishing, cartea pentru copii, Aventurile lui Riki. Riki este cățelul meu, iar cartea vorbește despre trăsnăile lui de pui. Când a venit vremea să-mi plătească drepturile de autor, editura a refuzat, motivând că trebuie să plăteasca tipografia. În loc de bani, am primit cărți proprii, așa că am refuzat să mai lucrez cu ei și colaborarea noastră a încetat.

În 2014, Aventurile lui Riki a fost nominalizată la Gala Bun de Tipar a Industriei Cărții, la categoria Cea mai bună carte de copii din România.

În țara textelor furate

Acum câteva luni, o verișoară m-a rugat să-i spun cum poate să cumpere Aventurile lui Riki, deoarece, în orașul în care locuiește, nu o găsește la librării, iar băiețelul ei a ajuns la școală la lecția cu Riki. Nu înțelegeam despre ce e vorba. Ce lecție? Ce manual? Ei bine, verișoara mea se referea la manualul de Limbă și Literatura română, În Țara Textelor Frumoase, clasa a IV-a, semnat de Sofia Dobra, editat în 2016 de Grupul Editorial Art, ISBN 978-606-710-396-0.

Am comandat manualul pe internet și când am ajuns la pagina 102, nu mi-a venit a crede ochilor. Acolo era un text semnat cu numele meu, dar care fusese modificat, erau fraze din mai multe capitole ale cărții Aventurile lui Riki, legate între ele și rescrise cu propoziții care nu-mi aparțineau, ca să intre într-o pagină și jumătate de manual. Mai mult, era în paginile acelea o ilustrație total diferită de ilustrația originală a cărții, urma firul poveștii, dar erau desene diferite. Riki era altul… Michel, personaj din carte, era altul. Riki nu este numai personaj de carte, este cățelul meu de 14 ani, iar Michel este fostul meu logodnic. Și cineva care decide ce intră în manuale școlare, a considerat normal să fure o parte a muncii mele, a vieții mele, a investiței mele financiare și să o pună într-un produs din care Grupul Editorial Art și numai el câștigă bani.

Textul continuă după imaginile din slideshow

 

După notificare, două oferte apoi NIMIC

Am notificat editura prin avocata mea și am solicitat 10.000 de euro drepturi de autor și daune. La puțin timp am fost contactată pe mail de o tânără pe nume Maria Tasoti, responsabila de drepturile de autor  la Grupul Editorial Art, care s-a scuzat pentru „greșeală” și mi-a spus că acel text a intrat în manual deoarece colegii săi crezuseră că editura are acordul meu, având în vedere că tânăra cu pricina îmi trimisese un e-mail înainte să înceapă proiectul. Inutil să menționez că nu am văzut un asemenea mail… Și apoi, acordul se obține în scris, se semnează de către autor. Dar ilustrația? Am întrebat. Cum a crezut editura că are acordul autorului și a realizat o nouă ilustrație la textul acela? Dacă exista acord, oare nu primeau și pentru ilustrație? Apoi, am fost contactată de această tânără telefonic. Menționez că numărul meu de telefon mobil este foarte ușor găsit pe internet. Nu trebuie decât să dai căutare cu numele meu și ajungi pe siteul www.rikiandfriends.com unde, la contact, există acest număr de telefon.

Au urmat câteva e-mailuri și o întâlnire între avocata mea și Maria Tasoti în care, în numele editurii, tânara menționează că îmi vor fi plătite drepturile de autor. Vine și prima ofertă verbală: 1.000 de euro, după care, pe mail primesc o propunere de contract pentru acel text pe 5 ani contra sumei de 1.000 de lei. Deja se schimbase moneda. Refuz oferta și primesc o nouă propunere, tot pe mail: 3.000 de euro. Mă hotăresc să accept acești bani, dar doar pentru o perioadă de doi ani. Ofer, în schimb, și 10 ateliere de lectură în școli pentru promovarea manualului. Răspunsul: NIMIC.

Mai jos, scuzele si propunerea financiară; textul continuă după imaginile din slideshow

Ar trebui să fiu onorată că am fost furată

Într-o zi, avocata mea este contactată de un domn care se recomandă Radu Ionescu, parte a managementului Grupului Editorial Art, fără a specifica pe ce funcție și fără ca numele dânsului să apară pe site-ul companiei, care o informează pe avocata mea că Maria Tasoti nu mai lucrează la editură (deși numele ei înca apare pe site, cu funcția ”copyright”) și o invită pe avocată la o întâlnire să rezolve problema.

S-au întâlnit pe 10 august, la noul sediu al Grupului Editorial Art, o vilă proaspăt renovată în mijlocul Bucureștiului. Domnul Radu Ionescu refuză să spună ce funcție are în editură și reafirmă că este parte din management. Apoi îi spune avocatei mele că persoana care a făcut primele oferte nu vorbea în numele editurii pentru că nu era parte din management. Domnul spune că, de fapt, editura pe care o reprezintă nu îmi datorează absolut nimic, că ei consideră că m-au informat că acest text apare în manual (printr-un mail pe care nu l-am văzut și la care nu am răspuns), și că ar trebui să fiu ONORATĂ că editura a ales textul meu pentru a face parte din manual. Dl. Radu Ionescu i-a explicat apoi avocatei mele că eu voi face o grămadă de bani pe urma faptului că textul e în manual. Vă reamintesc că am făcut zero bani din cartea aceasta pentru că deja editura care a publicat-o a refuzat să mă plătească în bani. Recent am scos prin mijloace proprii, cum spuneam, o versiune în Română-Franceză a cărții, care se vinde la mine pe site și la la Librăria Kyralina din București. Vă pot pune la dispoziție raportul de vânzări să vedeți care este grămada de bani făcută în urma prezenței în acest manual de limbă română.

În plus, Dl. Radu Ionescu adaugă că nici unul dintre scriitorii ale căror texte au fost publicate în acest manual nu a primit drepturi de autor, că toți s-au „lipsit” de bani pentru că ar fi fost vorba de 200-300 de lei. Poitrivit acestui domn, cu toții au fost onorați că au fost incluși într-un manual semnat de Sofia Dobra, o autoritate în domeniu. În plus, Radu Ionescu i-a spus avocatei mele că pot merge în justiție, dar nu voi câștiga nici un drept de autor.

Nu pot plăti la magazin cu onoare

Anul trecut, știți mai bine decât mine, au terminat clasa a IV-a, peste 400.000 de copii. În câte exemplare s-a tipărit aceast manual? Câți copii l-au cumpărat? Grupul Editorial Art anunță profit de 1,2 milioane de euro la o cifra de afaceri de peste 8 milioane de euro potrivit sitelui public al Ministerului de Finante. Piața de manuale auxiliare este cifrată la câteva zeci (80 spun reprezentanții părinților) de milioane de euro. 80 de milioane de euro și doar scriitorii trenuie să trăiască din onoare?! Dacă e o onoare să fii în manuale școlare, de ce editurile care le tipăresc nu le dau pe gratis? De ce nu trăiesc și ei din onoare și vor bani pe manuale?

Rezultate financiare Grupul Art, 2016; textul continuă după imagine

manuale auxiliare

Vă asigur că atunci când mă duc la magazinul de pe strada mea să-mi cumpăr pâine și Cola 0, vânzătorii de acolo care mă cunosc și care știu că sunt scriitoare, îmi cer bani pe produsele astea. Nu mă lasă să plec din magazin plătind doar în onoarea de a sta de vorbă cu mine. Astăzi am vorbit cu veterinarul care îl ingrijește pe Riki și i-am spus că ar trebui să-mi accepte plata tratamentelor cățelului de 14 ani acum, în onoare. Riki e un personaj de carte, este într-un manual școlar, deci e o onoare să-l tratezi. Și el mi-a spus că nu se poate… că e onorat să ne aibă la cabinet, dar că injecțiile costă tot 50 de lei astăzi. Și mâine. Și poimâine.

Lecția ar trebui să fie despre furt, nu despre Riki

Cum e posibil, domnule ministru, ca oameni care fură de la scriitori să decidă ce învață copiii noștri la școală? Lecția aceea din manualul de clasa a IV-a ar trebui să fie despre furt, nu despre cățelul meu.

Nu vă cer, domnule ministru, să îmi apărați drepturile de autor. Eu voi merge în justiție împotriva Grupului Editorial Art pentru a-mi apăra drepturile, chiar dacă este un proces lung și costisitor. Nu voi renunța la el. Vă rog, în schimb, să apărați dreptul copiilor noștri de a învăța de pe manuale neplagiate, care conțin texte autentice, nu furate la colț de tarabă. Vă rog să verificați aceste manuale și sumele exorbitante pe care le fac editurile fără a plăti nimănui nici un drept de autor. Educația începe de aici, de la respectul muncii celuilalt. Fără acest lucru, nici o editură nu trebuie să aibă voie să vândă un manual care îi învață ceva pe copiii noștri.

Ana Maria Florea Harrison,

Scriitoare

ana@rikiandfriends.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *