Fasolele atomice

Riki and friends, Riki&Friends

 

Post scris de Pici

Ana mă ținea în brațe, iar mie mi se făcuse foarte – foarte somn.

-Stai cu mami, pui mic, nu se întâmplă nimic… Ești cu mami, o auzeam pe Ana spunând în timp de lăbuțele mi se înmuiau. Da… cred că e mai bine așa, a continuat ea. Pici coțăie câini mari în parc… Ieri sărea pe un doberman de 70 de kilograme. Mi-e frică să nu-l muște vreunul. Sau mai rău.

Capul îmi era și el greu și nu înțelegeam ce are dobermanul cu faptul că eu mersesem la veterinar pentru bubița pe care o aveam pe spate. Dobermanul era pui și eu a trebuit să-i explic cine e șeful în parc. Ce era atât de grav ? mă întrebam eu în timp ce ochii mi se închideau și nu-mi mai simțeam lăbuțele și codița.

IMG_2191

M-am trezit năuc, gândindu-mă la doberman. Am sărit drept în picioare, dar m-am împiedicat și am căzut.

-Ana, se trezește, l-am auzit pe veterinar…

Am încercat să mă mai ridic o dată, dar m-am pocnit de ceva. Nu vedeam nimic. Totul în jur era alb… zăream niște umbre și deodată am văzut fața Anei care se apleca peste mine.

-Stai cuminte, pui mic, stai cuminte.

-Ce s-a întâmplat cu mine ?

N-am apucat să aud răspunsul pentru că am adormit din nou. M-am trezit apoi acasă, într-o păturică. Eram în pat cu Ana, știam că e ea pentru că îi simțeam mirosul, dar nu o vedeam. În jur totul era alb… Am încercat din nou să mă ridic, dar mă clătinam pe picioare. Mă jena ceva pe spate, acolo unde aveam bubița, și între picioare. Am încercat să mă ling, dar botul mi s-a lovit de ceva tare, din plastic.

-Ușor, Pici, puiul meu, ai un guleraș să nu te lingi! Mi-a spus Ana.

-Păi de ce să nu mă ling ? Mă dor și mănâncă toate alea…

Apoi am coborât din pat. Ana nu vroia să mă lase, dar eu am sărit. Bobi se uita speriat la mine.

-Ce s-a întâmplat, nenea Pici ? m-a întrebat smiorcăindu-se.

-Nu știu… i-am spus.

Îl puteți vedea pe Bobi cum încearcă să vadă ce am, aici.

Îl vedeam ca printr-un geam, dar în lateral nu vedeam nimic.

-Ești bandajat tot… mi-a spus Bobi și a început să mă lingă pe lângă bandaje în timp ce eu mă împleticeam prin casă căutând bolul cu apă…

După care iar nu-mi amintesc nimic. M-am trezit din nou noaptea, puteam să văd și să-mi mișc capul cum vroiam. Gulerul de care vorbea Ana dispăruse. Eram din nou într-o păturică, în pat în brațele Anei. Eram bandajat pe spate și purtam un scutec precum bebelușii, în care făcusem deja pipi. Ana mi-a schimbat scutecul în timp ce Bobi mă lingea peste tot.

IMG_2192

-O să te faci bine, nenea Pici! Imi spunea el. Ai fost bolnav și te-au operat.

-Da, m-au operat la bubița de pe spate, i-am răspuns, dar ce mi-au făcut între picioare ?

Bobi a început să schiaune și mai tare.

-Nenea Pici, cred că ți-au tăiat ouțele… a răspuns piticul.

M-am trezit dintr-o dată din amețeală.

-Ceeeeeeeeeeeeeeee ? am urlat.

-Stai cuminte, Pici, am auzit-o pe Ana spunându-mi. Ești cu mami. Mami te iubește… îmi pare rău, Pici, n-am avut încotro. Băiatul mamei coțăie câini mari în parc și mai mulți au fost gata să te omoare dacă nu te salvam eu.

Tot ce simțeam și vedeam părea un coșmar. Ce-mi făcuseră ? Îmi tăiaseră fasolele atomice ?

Va urma….  Click aici.     

Post scris de Pici

Picioruș, cațelul tupeist, este prietenul lui Riki,  personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, de Ana Maria Florea Harrison. Cartea a fost nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competitie literara a industriei românești de carte.

 Acesta este un blog scris de trei câini, Riki, Pici, Bobi, un motan – Thomas, și un om – Ana. 

2 comments on “Fasolele atomice

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *