Noua comoară a Anei CĂUTAM STĂPÂNI

 

Update: Pisoiul a fost adoptat

Ne bucuram cu toții, Pici, Bobi, Thomas și cu mine că Ana și Tony veneau acasă. Bobi sărea pe ușa din sticlă gata să o spargă, Pici dădea din coadă ca ventilatorul, iar eu lătram fericit. Thomas mergea printre noi cu coada unduindu-se.

Ana a deschis ușa, Thomas a zbughit-o afară, iar noi, cățeii care așteptam ca de fiecare dată o recompensă gustoasă ca să o lăsăm pe Ana în pace și să nu-i rupem pungile de cumpărături, l-am văzut și mirosit în același timp. Bobi s-a tras în spate speriat. Picioruș a început să latre nervos, iar eu am fugit sub masă. Ana ținea în brațe un pisoi puturoooooooos! Lui Bobi i se zbârlise părul pe spate și lătra isteric cu vocea lui puternică precum o sirenă cu niște hodorogeli la mijlocul sunetului.

-Ce e asta Anaaaaaa? Urla Picioruș. Ce împuțit este!!!!

-Mi-e frică! zbieră Bobi. Are și giare!

Ana se străduia să nu scape o sacoșă din mână, și, în același timp, să ne arate noua ei comoară, așteptându-se ca noi să îl acceptăm imediat ca pe un membru al haitei.

-Uite ce mic e, iubește Bobi, iubește-l, îi spunea ea mieros lui Bobi căruia îi tremurau picioarele de frică, iar de atâta lătrat, glasul îi obosise și mai mult gâlgâia. Pisoiul cel mic scuipa și își scosese ghieruțele din teacă.

-Ana, du-l de aici, e foarte puturos, spuse Picioruș cu nasul strâns de scârbă.

Fix în momentul acela, când Picioruș se apropiase de pisoi să se asigure că miroase într-adevăr foarte urât, ghemotocul murdar îi plesi o lăbuță cu gheruțe ascuțite lui Pici chiar peste bot.

-Aoleeeeeeeeu! Urlă el și fugi de lângă comoara Anei.

Pisoi abandonat la Brico Depot Orhideea

Eu eram sub masă și lătram ceva mai calm. O certam pe Ana că ne surprinsese așa cu încă un animal puricos. Îmi era milă de el, dar eram sigur că are purici, iar eu sunt alergic la pișcătura de purice și-mi era frică nu cumva să sară unul pe mine și să mă muște. Dacă mă mușcă, mă scarpin și mă umplu de răni, după cum a povestit Ana și în cartea noastră.

Ana ne-a povestit că l-a găsit în depozitul Brico Depot de la Orhideea. Că era speriat, îi era foame și sete, iar ei, ca de fiecare dată, i-a fost milă de micuț. Nu avea mămică… iar oamenii de acolo nu știau de el și i-au spus că-l adusese probabil un om rău cu mașina și-l părăsise în depozit. Nu știu ce credeți voi despre treaba asta, dar eu, unul, m-am săturat să tot aud povești despre animăluțe părăsite, chinuite și lăsate pe drumuri să le fie foame. Bobi și Picioruș au ajuns pe străzi din cauza unor astfel de oameni. Noroc că i-a găsit Ana și i-a adus acasă, iar acum îl va pune pe site-uri de adoptii pisici pentru a-i găsi stăpâni.

Așa cum bănuiam, ghemotocul murdar era și plin de purici. Nu unul, doi, Ana a omorât vreo 30. L-a băgat în chiuveta de la baie, a dat drumul la apă, l-a dat cu șampon și l-a frecat bine. Apoi l-a uscat și l-a luat din nou la puricat. Bietul pisoi, cât Ana îl puricea, el torcea crezând că îl spală mama lui. Căuta chiar să sugă… Are vreo două luni, dar e foarte slab și înfometat. A mâncat mai multe pliculețe de cărniță pentru puișori de pisică, după care, curat și frumos mirositor, s-a culcat într-o păturică roșie pe care i-a adus-o Ana. Noi îi tot dădeam târcoale, dar nu să ne jucăm cu el… vroiam cu toții, în primul rând, să-i mâncăm mâncarea. Pliculețele alea sunt delicioase, iar el e prea mic și nu poate mânca așa de mult. Așa că ne-am gândit să-l ajutăm noi să termine.

Pisoi abandonat la Brico Depot Orhideea

-Nu-i așa? Mă certă Ana, ghicindu-mi gîndurile ca de fiecare dată. Nu vezi ce grăsan ești, Riki? Lasă mâncarea pisoiului în pace!

-Ana, dăne-o nouă mai degrabă, spuse Bobi. Eu nu vreau un alt pisoi decât Thomas. E singurul meu prieten pisoi… să-l pui pe Intrnet pe ăsta micu să-i găsești repede un stăpân, adăugă el.

-Da, Ana, eu nu-l vreau nici măcar e Thomas, adăugă Picioruș. Mie nu-mi plac deloc pisicile, iar ăsta micu poate să doarmă și afară că nu plouă, de ce îl ții în casă? Întrebă el.

Eu ascultam toate reproșurile și, pe de o parte vroiam și eu din mâncarea pisoiului, dar îmi era milă de el și nu vroiam să-l dea afară.

Pisoi abandonat la Brico Depot Orhideea

-Pici, Bobi, le-am spus eu fraților mei, nu vă este rușine? Fix așa erați și voi când v-a adus Ana acasă. Slabi, puricoși și miroseați urât. Iar eu, când eram mic, m-am bucurat mult că m-au adoptat Ana și prietenul ei Michel de la un sofer de taxi care mă cumpărase să mă ofere unei cotoroanțe care îi era nevastă. Ea nu m-a vrut, dar Ana m-a iubit imediat… și pe voi v-a salvat de pe stradă. Iar Thomas? Nu vă amintiți că mămica lui murise iar el rămăsese singur după ce frații lui au fost adoptați de alți oameni? Și tot Ana l-a luat acasă….

N-am apucat să-mi termin vorba că l-am auzit pe Bobi strigând:

-THOMAS! El nu știe că-l avem pe ăsta micu! Aoleu! Ce-o să creadă prietenul meu drag despre treaba astaaaaa?

Citește aici continuarea poveștii.

Riki este personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competitie literara a industriei românești de carte.

Pisoiul este disponibil pentru adopție la 0746 678 602 (Ana Harrison)

Riki este personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, de Ana Maria Florea Harrison, nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competitie literara a industriei românești de carte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *