Urșii de la Romexpo -Bucharest Pet Exhibition 2017

Ciobanesc la Bucharest Pet Exhibition -Riki&Friends

 

Mi-am tras coada bine sub fund și am fugit sub masa de la standul Anei. Lesa mi s-a agățat de un scaun și când acesta a căzut în spatele meu, am crezut că mooor de frică. Am început să schelălăi… Picioruș s-a întors către mine nedumerit, întrebându-mă:

-Ce-ai pățit, Bobi?

Îmi tremurau fălcile de frică și abia am putut să explic:

-Pici, aici sunt și urși! Nu sunt numai câini, pisici și iepurași… sunt urși mari! Foarte mari! Cheam-o pe Ana și hai să ne băgăm sub masă poate n-or să ne vadă!

Pici s-a uitat la mine râzând.

Ciobanesc la Bucharest Pet Exhibition -Riki&Friends

-Unde ai văzut urși, măi Bobi, măi? Tu știi măcar cum arată un urs? N-ai văzut niciodată unul… mi-a spus Pici.

Nu, nu mai văzusem în realitate, ci doar în niște povești pentru copii la Eva și Anna Sophie, nepoțelele Anei. Dar acum îi vedeam… Mari, cu blană multă și ditamai labele. Erau chiar în fața noastră, la un metru-doi de standul Anei și se uitau la mine cu ochi fioroși. Stăpânii lor îi țineau în lesă, dar eu eram sigur că dacă se smuceau odată, ne făceau praf pe toți.

-Uite-i, Pici, sunt chiar în fața ta! Am strigat. Cum de nu îi vezi? Sunt atât de aproape, Pici! Ne vor mânca pe toți!

Picioruș se tăvălea pe jos de râs.

-Aștia sunt câini, măi Bobică zis și Goofy! Strigă el la mine. Ia folosește-ți tu nasul și vei vedea că miros ca mine și ca tine.

Am făcut ochii mari, mari,mari.

-Cââââââiiiiini? Am întrebat eu nevendindu-mi a crede. Încercam să le simt mirosul, dar îmi era așa de frică încât nici miros nu mai aveam iar inima îmi bătea în continuare foarte tare.

-Da, Bobi, sunt câini de stână, ciobănești de mai multe feluri. Sunt câinii care au grijă de oi și se bat cu ursul, dar nu sunt urși, m-a asigurat Pici în timp ce mergea dând din coadă, să se miroase bot în bot cu o namilă blănăoasă. În loc să-l mănânce, namila a început să dea din coadă… Mă frecam cu labele la ochi și tot nu-mi venea a crede că Pici stătea de vorbă cu un câine și nu cu un urs.

-Ce faci, iubito? A întrebat el namila-care-arăta-a-urs.

Namila l-a mirosit pe Pici direct în bot.

-E o fetiță, mi-a strigat Picioruș foarte încântat. Bobi, hai să te joci și tu cu ea!

-Nu, mulțumesc, am răspuns de sub masă. Chiar dacă aș fi vrut să mă joc, lesa mea era încurcată după scaune și nu puteam ieși de acolo. Mai bine…

Într-o clădire imensă, Romexpo i se spune, era plin de creaturi dintr-astea, câini de stână, cum îi numea Picioruș. Dar nu numai câini dintr-aștia… erau de toate felurile, și mici și mari, de toate culorile. Participau la concursuri de frumusețe la care noi nu am putut fi înscriși pentru că nu suntem câini de rasă, nu avem Pedigree. Pici și cu mine veniserăm să o ajutăm pe Ana cu treaba la standul Riki&Friends de la Bucharest Pet Exhibition. Să vorbim cu vizitatorii, să le povestim desptre blogul nostru, să le arătăm tricourile pictate cu animăluțe sau hainuțele noastre. Dar Ana nu îmi spusese că la expoziție urmau să vină și câini de stână, că eu nu cred că aș fi avut curaj să intru.

Timp de două zile, mii de animăluțe blănoase au defilat în fața arbitrilor și au arătat cât de frumoase, educate și cuminți sunt. Chiar dacă am fi avut Pedigree, nu am fi putut participa pentru că noi, Pici și cu mine, nu suntem deloc cuminți. Pici nu ascultă de Ana, iar eu mă reped cu botul în alți câini să le arăt că sunt puternic. Ce să mai povestim de Thomas, motanul și cel mai bun prieten al meu. Dacă ar fi participat la concursurile de frumusețe pentru pisici, ar fi dărâmat standurile, cuștile și ar fi mușcat toți arbitrii. Alta ar fi fost situația dacă Ana l-ar fi înscris pe Riki. Nici el nu are Pedigree, dar este ascultător. Și face exact ce-i spui…

La un moment dat, ne-au vizitat Anna Sophie și Eva. Atât de mult i-au plăcut Annei Sophie spectacolele cu căței, încât îl punea și pe Picioruș să meargă la fel. Hahahahaha! Tot ce vroia Pici era să stea bot în bot cu prietena lui de la stână.

-Mă întorc, frumoasa mea, i-a strigat el prietenei blănoase în timp de Anna Sophie încerca să-l facă patruped de concurs și-l târa în lesă.

Poate la următoarea expoziție pentru că, până să se lămureasc Anna Sophie că Picioruș nu e câine de dresat, prietena ursoaică dispăruse. Mai bine, zic eu.

 

Post scris de Bobi

Bobi este prietenul lui Riki,  personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, de Ana Maria Florea Harrison, nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competitie literara a industriei românești de carte.

Acesta este un blog scris de trei caini, Riki, Pici, Bobi, un motan – Thomas, și un om – Ana.

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *